Sistemele de termoficare centralizată din România sunt învechite, nu au fost bine întreținute și folosesc tehnologii depășite, dar și combustibili scumpi, iar costurile totale de utilizare sunt foarte mari, în timp ce calitatea oferită este la cote scazute.
În plus față de calitatea scăzută a tehnologiilor, nici amestecul de combustibil nu este optim. În prezent, aproximativ jumătate dintre combustibilii folosiți în centralele de termoficare din România este gaz natural, iar cealaltă jumătate este împărțită între cărbune și produse petroliere. Prețul gazului este relativ scăzut în prezent, dar asta numai datorită subvențiilor. Subvenția reprezintă diferența dintre prețul local de facturare la populatie, aprobat de autoritatea administrației publice locale și prețul final la consummator, avizat de ANRSC și aprobat de autoritatea locală pentru fiecare operator.
Totuși, odată ce piața se va liberaliza, iar aceste subvenții vor fi reduse sau retrase complet, prețul gazului va crește semnificativ până aproape de nivelul înregistrat în celelalte țări din regiune. Locuitorii și consumatorii industriali mari plătesc același preț pentru gaze, chiar dacă diferă costul de distribuție. Astfel, populația României are cel mai scăzut preț din Comunitatea Economică Europeană, lucru care nu poate fi de durată. Dupa tăierea subvențiilor la gaz, prețul acestuia ar putea crește de la 1,1 RON/m3 până la 1,8 RON/m3.
În aceste condiții, o mare parte dintre operatori își vor înceta activitatea sau vor înregistra dificultăți majore, o parte fiind chiar în stare de insolvență declarată potrivit legii.
Sistemele de termoficare individuale costă astăzi aproximativ 5.000 de RON și trebuie să fie înlocuite cel puțin o dată la 10 ani. Aceste echipamente trebuie să fie întreținute, adăugându-se la acest cost aproximativ 500 de RON anual.
Reînnoirea sistemului termic actual poate reduce nu doar costurile, ci și cantitatea de gaz natural consumată. Prețul gazului pentru consumatorul casnic din România este printre cele mai mici din Uniunea Europeană, cu mult sub media europeană. Preţurile sunt mai mici doar în Bulgaria şi în Statele Baltice. Preţul scăzut al gazului pentru consumatorii casnici din România se datorează în mare parte subvențiilor semnificative, care pot ajunge până la 262 RON/lună, în funcție de venitul mediu al familiei. Având în vedere starea actuală a economiei românești, cel mai probabil nivelul subvențiilor nu va putea fi menținut la această valoare.
Odată ce locuințele vor fi rebranșate (sau branșate) la sistemul de încălzire centralizat, vor avea o serie de benefecii cum ar fi cele financiare și de securitate. În primul rând, consumatorul nu va mai fi nevoit să plătească pentru echipamentul de încălzire. În primul rând, consumatorul nu va mai fi nevoit să plătească pentru echipamentul de încălzire. În al doilea rand, mentenanța periodică sau defecțiuni vor fi în custodia companiei și nu a consumatorului. Și nu în ultimul rând, gradul de poluare va fi mai scăzut și concentrat în afara orașului, oferind astfel condiții de viață mai bune.
De exemplu, compania RFV își propune să îmbunătățească sistemul de încălzire centralizat în două orașe mari din România. Pe de o parte, va moderniza rețeaua de CET-uri cu scopul de a scădea pierderile de rețea de la 25%- 45% la 15%. Compania va instala și o serie de sisteme de cogenerare. Pe de altă parte, va diversifica portofoliul de combustibil folosind o cantitate importantă de biomasă. Ca rezultat, prețul mediu va scădea de la 300 RON la aproximativ 200 RON prin realizarea unor sisteme de încălzire centralizate, competitive, cu centralele proprii.
Pentru a funcționa, noul sistem va avea nevoie și de biomasa și de gaz. Tipul și cantitatea de biomasă depind de condițiile locale. Tipurile principale de biomasă pe care intenționam să le folosim sunt paleți și rumeguș. Cantitatea de biomasa folosită va fi între 10-85% din energia necesară totală. |
